07.11.2016 | Știri

Interviu Andrei Moraru – câștigător concurs eseuri 2016

andrei moraru castigator concurs eseuri corneliu coposu

Interviu cu Andrei Moraru – câștigătorul concursului de eseuri “Creștin democrația în România și Europa – Refuzul de a tranzacționa ideile oglindit în activitatea lui Corneliu Coposu“

1. Când şi în ce context aţi auzit prima dată despre Corneliu Coposu?

Am auzit de mai multe ori vorbindu-se despre Corneliu Coposu, în general ca despre o persoană remarcabilă, însă ale cărei merite nu-mi erau cunoscute. Ulterior, am colaborat cu Institutul de Studii Populare, care sub îndrumarea domnului Răzvan Orășanu și cu susținerea Fundației Rațiu, a organizat o expoziție foto în memoria domnului Ion Rațiu. Ca asistent la organizare, am parcurs o parte dintre jurnalele domnului Rațiu, care făceau des referire la Puiu Coposu, și am ajutat la sortarea cronologică a pozelor din arhiva personală a familiei Rațiu. În acest context pot spune că am auzit cu adevărat de Corneliu Coposu. Ulterior, am urmărit câteva dintre discursurile sale și mi-a făcut o impresie plăcută.

2. Când v-aţi format despre Senior imaginea pe care o aveţi azi?

Imaginea pe care o am acum despre Senior mi-am format-o în timpul redactării eseului. Parcurgând bibliografia de concurs si câteva dintre scrierile sale personale l-am putut include în propriul meu sistem de referință și am putut înțelege aspecte ale personalității sale. Așadar, formarea opiniei a fost un proces demarat de către concursul Fundației Corneliu Coposu.

3. Care ar fi primele trei caracteristici ale liderului țărănist pe care le-aţi cita?

Consider că sacrificiul de sine, patriotismul și sociabilitatea ies în evidență. Pe prima dintre ele am tratat-o în eseul meu, nu o voi dezvolta mai departe aici. A doua sunt de părere că i-a ghidat viața politică. Față de contextul în care a trăit, s-a poziționat ca un apărător al suveranității și integrității naționale, opunându-se pe rând tendințelor autoritare ale regelui Carol al II-lea, regimului antonescian, regimului comunist și celor care au vrut să continue asuprirea poporului român după revoluția din 1989. Fidel țărănismului, a crezut cu tărie că țara și libertatea ei trebuie să fie prioritatea oamenilor politici. În ceea ce privește sociabilitatea, mi se pare că reiese faptul că îi plăcea să fie în preajma oamenilor și îi vedea ca atare, nu doar ca potențiali votanți. Cred că această caracteristică este consecventă cu crezul său referitor la scopul politicii, anume de a încuraja și ridica moral și material pe ceilalți, și o consider admirabilă. Îmi pare că astfel de caracteristici sunt rare în zilele noastre și lipsa lor ne sărăcește țara.

4. Cât ştiu despre el colegii şi prietenii dv.?

Nu pot califica nivelul de cunoștințe istorice ale cunoscuților, însă pot spune că rareori mi s-a întâmplat să port conversații despre domnul Coposu. În mare parte se datorează propriilor mele lacune, pe care mi le-am mai umplut cu ocazia acestui concurs.

5. Cât ştiu colegii şi prietenii dv. despre comunism? Dar despre deţinuţii politici?

Ca și student în cadrul unui program de studii politice, am avut cursuri despre comunism si despre istoria României. În cadrul acestor cursuri, predate de către corpul profesoral foarte capabil al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, am dezbătut subiectul comunismului și am avut lecturi pe aceeași temă. Mi-a făcut deosebită plăcere să pot învăța de la colegi care stăpânesc istoria comunismului mult mai bine decât mine. În ceea ce privește deținuții politici, cred că Fenomenul Pitești este cel mai vizibil exemplu al umbrei din oameni și din comunism. Pentru mine, serialul documentar Memorialul Durerii a fost cea mai sobră trezire la realitate în ceea ce privește condiția generală a deținuților politici. Sunt soiul de subiecte pe care le-am atins mai degrabă în mediul academic decât în cercul social.

6. Cum comentaţi atitudinea conform căreia „Ce-a fost, a fost, de ce să tot vorbim despre trecut?”?

Cred că trecutul merită atenție, mai ales întrucât pare să mai trăiască în societatea noastră. Urmărind ocazional presa sau radioul din România, citesc sau aud mai tot timpul vorbindu-se despre ce a fost, chiar dacă numai cu titlu de referință. Din acest motiv, cred că subiectul nu a fost consumat. În ceea ce privește persoanele care ar prefera să nu vorbească despre trecut, suspectez motive întemeiate.

7. Ar merita să se organizeze mai multe asemenea concursuri? Dacă da, de ce?

Cred că asemenea concursuri sunt o idee foarte bună fiindcă oferă studenților un mediu competitiv în care să își folosească abilitățile dobândite la facultate, să exploreze teme de interes personal, și să lege relații profesionale noi. În plus, recunoașterea și stimulentul financiar transmit, din punctul meu de vedere, mesajul că munca de calitate este răsplătită și apreciată. Mi se pare că unii studenți se simt desconsiderați de către profesori și au impresia că la fel va fi și la locul de muncă, iar astfel de inițiative pot demonstra că nu este obligatoriu să fie așa.

8. O să votaţi la apropiatele alegeri parlamentare sau consideraţi că nu merită, că e degeaba?

Voi urmări platformele electorale ale partidelor politice și o voi vota pe cea care se apropie cel mai mult de sistemul meu de valori. În principiu, nu cred că votul meu este degeaba fiindcă mi se pare că astfel susțin sistemul democratic din România, chiar dacă sunt suficiente argumentele care l-ar descalifica. Este un exercițiu bun pentru ziua când balanța intențiilor clasei politice în ansamblu va înclina mai degrabă înspre interesul public decât înspre interesul personal. În altă ordine de idei, îmi pare rău că Seniorul nu mai poate candida. Ar fi avut votul meu.

9. Intenţionaţi să vă continuaţi cariera în România sau în străinătate?

Nu exclud o carieră în România. Însă, am ales să mă specializez în politici europene, specializare care mă îndreaptă mai degrabă înspre alte țări. Acum urmez un program masteral la Universitatea din Leuven (Belgia) și mi-ar plăcea să îmi continui drumul profesional la Bruxelles, dacă îmi va fi posibil.

10. Viitorul României îl vedeţi cu optimism sau cu pesimism?

Eu văd cu optimism viitorul României și aleg să fiu puțin naiv. Am avut plăcerea să cunosc o sumedenie de români pe care îi admir și să văd o Românie din poziția clasei mijlocie. Din această poziție, am observat o scenă culturală vibrantă, un mediu antreprenorial performant, și o clasă mijlocie cosmopolită, solidară și deschisă la nou. Sper că presiunea pe care această Românie a pus-o în ultimii ani pe sistemul politic va continua astfel încât țara noastră să își poată atinge potențialul. Cred că schimbarea în bine este inevitabilă și că va veni și la noi, dacă cetățenii doresc să-l construiască. Nu cred că în privința asta suntem ‘altfel’.

Interviu realizat de Tudor Călin Zarojanu pentru site-ul Fundației Corneliu Coposu

Copyright © 2016 Fundația Corneliu Coposu - Toate drepturile rezervate. Made by balu