Milovan îi mulţumeşte lui "U.II" (al patrulea nume de cod al lui Corneliu Coposu – n.n.) pentru mărţişoarele trimise.
În continuare au următorul dialog:
("U") Coposu - Vă aşteptăm să veniţi încoace. Cam pe când?
"M" - La vară.
"U" - Prietenul nostru e destul de rău, Nico.
"M" - Îmi pare rău.
"U" - E obosit rău de tot. Îţi mulţumesc că mi-ai telefonat.
"M" - Stai, că vreau să vă cer nişte relaţii.
"U" - Spune, dragă!
"M" - În primul rând, aveţi influenţă. Ajută-l pe Raţiu, domne!
(...)
"U" - I-am scris o dată şi ajunge. Altceva?
"M" - Eu săptămâna cealaltă plec la Paris pentru o săptămână. Doctorul Jovin este acasă?
"U" - Aşteaptă şi el să plece, dar prin septembrie.
"M" - Da. Dvs. aţi auzit de Grabovschi?
"U" - Am auzit, dar nu cunosc personal.
"M" - Eu am informaţii că ăsta a fost ofiţer SS. Şi e aici la noi mare preot sau e altceva.
"U" - Nu ştiu. Îl ştiu numai după nume, dar are o atmosferă foarte dubioasă. Nu ştiu exact ce reprezintă, numai din auzite.
"M" - E preot aici, a fost unul din locotenenţii lui Trifa.
"U" - Da, da, că e în legătură cu verzii de acolo, am auzit ceva despre el, dar nu relaţii bune.
"M" - Păi, îl ridică ăştia în slăvi şi el a fost ofiţer SS.
"U" - Nu ştiu, dar nu ar fi exclus, mai ales că s-a refugiat în Germania, în timpurile de criză.
"M" - Ştiu precis. În altă ordine de idei - doctorul Isărescu, fostul soţ al Ileanei - îl cunoaşteţi?
"U" - Nu. Numai din auzite. Nu-l cunosc şi nu l-am cunoscut.
"M" - Asta acuma, cu prilejul unei manifestaţii la Washington, pe timpul administraţiei Reagan, acum câteva luni în urmă a reprezentat pe români, el, Iancu Raţiu şi cu Cârje, cel care a fost mar
"U" - În procesul nostru, da.
"M" - Nicolae Cârje.
"U" - Da, bine, ăla era un pungaş. Am auzit ceva, mi se pare la radio.
"M" - Âsta acum e omul lui Horia Sima, un beţiv, un alcoolic ordinar.
"U" - Păi, ăla trebuie să fie complet epuizat, că trebuie să aibă peste 80 de ani.
"M" - Cine? Cârje?
"U" - Nu. Şeful lui.
"M" - Da, dar e deosebit de activ. Văd că scoate cu regularitate (e întrerupt N.R.).
"U" - Bine, dar poate are ceva păduchi în jurul lui, dar el personal trebuie să fie epuizat complet şi orb, şi surd.
"M" - Îmi dau seama că el scrie. Şi normal, are posibilităţi nelimitate.
"U" - Da. Are bază materială.
"M" - Da. Şi este foarte influent. Îl urmează ăştia orbeşte. Şi şi-a făcut pui în rândul tinerilor de aici.
"U" - Totuşi cred că un reviriment pe linia lui nu este posibil. Nici aici, nici dincolo.
"M" - Sigur că nu este posibil, dar au paralizat totul. În fine, încercaţi şi-l mai ajutaţi pe Raţiu.
"U" - Dragă, în afară de o scrisoare pe care i-am scris-o şi în care l-am admonestat pentru chestia ungurească, eu alta nu i-am scris-o, dar nici nu mi-a răspuns. Nici măcar de Sărbători nu a f
"M" - Potrivit unei afirmaţii căreia eu nu i-am dat crezare - mi s-a spus acum câţiva ani asta, înainte de a începe activitatea asta febrilă - el primeşte bani. E plătit pentru tot ce face.
"U" - Mă îndoiesc, că eu zic că are destui, dar nu-l ajută capul.
"M" - Nu, nu, nu. Âştia cu cât au mai mult, cu atât vor mai mult. Mie mi s-a spus precis şi să vezi ce o să înceapă dl Raţiu acuma. Mi s-a spus în urmă cu 4-5 ani de zile.
"U" - Văd că acuma, în ultima vreme, a tăcut complet.
"M" - Cum a tăcut! Nu-i adevărat. Alaltăieri am primit ziarul lui.
"U" - Păi, nu ştiu că la noi nu servesc din astea.
"M" - Alaltăieri am primit ziarul şi de aia v-am telefonat. Bun. Rămâneţi cu bine şi ne vedem la vară.
"U" - Cam pe când?
"M" - Cred că la începutul lui iulie.
Document din volumul: Viaţa lui Corneliu Coposu, Bucureşti, Editura Maşina de Scris, 1996, p. 164-166
Securitatea îl fila pas cu pas pe Corneliu Coposu în 1989 Foto: Arhiva personală Ion Diaconescu
28/03/2009, Jurnalul / Suplimente Jurnalul / Scanteia
